Buna seara va rog din nou sa-mi traduceti ceva, e cam mult de lucru aici, asa ca l-am impartit in 2 poate e mai usor. Va multumesc !
În numele moşilor şi al strămoşilor!
Al nepoţilor şi strănepoţilor!
Şi al dăinuirii noastre prin Spirit!
Adevărat! Aşa să fie!
Iubită Comunitate!
Ne-am adunat în lumina adevărului de credinţă, pentru a săvârşi cinstirea Valorilor noastre Sfinte.
Prin cântec şi cuvânt – busuiocul şi agheasma sufletului – cinsteşte înainte de toate pe Dumnezeu, precum este rânduit.
Cinsteşte apoi martirii neamului, eroii şi geniile pământeşti.
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta; cinsteşte fraţii şi surorile, împlinind tot ce este hotărât de lege.
Harul Domnului şi lucrarea Sfântului nostru Spirit să ne însoţească pururi în această binecuvântată zăbavă.
Adevărat! Aşa să fie!
1. FĂPTURA
Uşoară maică uşoară,
Că-ai putea să mergi călcând,
Pe seminţele ce zboară,
Între ceruri şi pământ.
În priviri cu-n fel de teamă,
Fericită totuşi eşti.
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
1. FĂPTURA
Pe cel verde văl de munte,
Cu iarba până-n genunche,
Urcă-se trei voinicei
Pân’ mai aproape de zei.
Cei mai mari
Îs veri primari.
Cel mai mic
Îi străinic.
Tot îl mână şi-l adună
Până-n razele de lună.
Tot îl suie şi-l coboară
Până-n sfintele izvoară.
Şi-i fac legea să-l omoară.
Şi-i fac legea să-l omoară.
Tot îl suie şi-l coboară
Şi-i fac legea să-l omoară.
Ş(i)-o veni ş(i)-aceea zî,
Când în sat îţi coborî.
Mama va-ntreba cu dor,
Unde-i dragul ei fecior?
Iar dacă o fi şi-o fi
Şi legea vi s-a-împlini
Când veni-va ceasul sfânt,
Al dreptăţii pe pământ,
Nici pe lumea ceialaltă
Nu-ţi scăpa de judecată.
Judecata de apoi,
Când veţi da seama şi voi,
Că-aţi lovit în neamul meu,
Nu v-ar ierta Dumnezeu.
2. IZVORUL.
- Cinsteşte-ţi neamul şi originea; respectă-te pe tine însuţi!
Pe izvor cu val de verde,
Suflet sună, gând se vede.
Tot ce-i veşnic şi frumos,
Tu-mi eşti, şipot,
Domnesc os.
Pe izvor cu val de bine,
Doină creşte; dor tot vine.
Tot ce-i dor e neuşor,
Chiar de vine pe izvor.
2. IZVORUL
Câte paseri sânt pe lume,
Toate cină şi se-alină.
Numai eu n-am ce cina
Şi n-am unde mă-alina.
Că mi-i cuibul lângă drum,
Sub o tufă de alun.
Câţi oameni pe drum trecea
Toţi în cuibul meu zvârlea.
Deci eu rău m-am supărat
Şi cuibuţul mi-am mutat
Pe vârful muncelului,
Sub cetina bradului,
Unde-i drag voinicului.
Dar şi-aicea nu-i alin,
Nici scăpare de-al meu chin,
Căci brazii se clătina
Şi mereu se legăna,
De ce voi vă clătinaţi,
Şi mereu vă legănaţi?
Cum să nu ne clătinăm
Şi să nu ne legănăm?
Când vin meşteri de la ţară,
Cu securi şi cu topoară,
Ca pe noi să ne doboară.
Să ne-ncarce pe trei cară,
Să ne ducă-n gios la ţară,
Să ne facă temnicioară.
Temnicioară robilor,
Lacrimă drăguţelor
Şi blestem măicuţelor.