Pastorala
luna sus pe cer ardea
galbena ca un dovleac
in poiana io cu ea
stam acolo de un veac
pielea ei catifelata
ochii ei mari si caprui
faceau inima sa-mi bata
ca atunci când dealul-l sui
io i-am spus sa fie calma
c-am sa fiu tandru cu ea
daca nu ii dau o palma
si pe dracu va vedea
ncepui gingas s-o mângâi
(tocmai mieuna o mâtza)
pe pântece mai intâi
dar urcai pâna la tzâtza
imi luai inima in dinti
uitai rusinea si frica
ca ma scosese din mintzi
cum sta calma mititica
du-te-vino ritmu-ncepe
nu regretai ca ne-a-m intilnit
aveam ochi ca doo cepe
cand un lichid alb a tisnit
eram mândru acuma tare
ma simteam cu-adevarat
si chiar ma dadeam cam mare
Ca azi devenii barbat
era normal ca prima data
in cea-ndepartata vara
cand mulgeam vaca baltzata
a bunicii de la tara
Multumesc anticipat