Cine se încumetă să traducă asta?

Aseară stăteam în pat, cu mintea amuţită de zgomote pe care singură mi le administram,
Prin urechi filtram zumzetul chitărilor electrice, bătăile regulate ale tobelor, ascultam.
Vroiam să Îţi vorbesc, dar să o fac în stare nu mă simţeam.
Iar Tu, în mijlocul acestora înţelegeai că înţelegeam.

Căutam o scuză pentru un lucru pe care l-am făcut.
Vroiam iertare mai presus de orice, dar vroiam să mă scuz cu atât mai mult.
Evident că aveam de ales, ori cer iertare cu un adevărat regret,
Ori continuam să trăiesc încercând să mă conving că o scuză am avut.

În final, am despicat firul într-o mie, dar toate scuzele îmi păreau străine,
Eu nu eram demnă de ele ori ele nu erau demne de mine...
Am concluzionat că nu există o scuză plauzibilă pentru faptul că nu m-am putut abţine.
Îmi reveni în minte versurile unei melodii ‚Te poţi întoarce la Tatăl oricând, ştii bine’.
O ascultam mereu când simţeam că mă îndepărtez; ascuând-o îmi făceam curaj
Spunându-mi că pot să fiu salvată, cu fracturile vindecate din al păcatului ambuteiaj.

Ei bine, s-a întâmplat din nou: călcat-am strâmb, m-am clătinat
Şi cu echilibrul pierdut mi-am îndreptat privirea în jos şi m-am încăpăţânat...

‚Nu am greşit! Asta nu este o greşeală! Tată...’
Dar scuzele s-au epuizat, nu mi-a rămas decât să văd că faptele mele dezgustă.
Şi încercând să ies neşifonată din accident,
Mă băteam cu pumnul în piept
‚Nu am greşit! Asta nu este o greşeală! Tată...’


În următoarea clipă deşi ochii îmi erau deschişi am văzut înaintea mea
Ca într-o viziune tot ce s-a întâmplat, câte a vorbit gura fără de conştiinţa
Care se grăbi să apuce mătura, să adune gunoiul meu sub covoraş şi atâta.
Şi deşi am închis ochii continuam a vedea, oh câte am gândit cu mintea.
Vai, câte priviri mi-au alunecat în direcţii greşite. Toate erau dovadă că iertarea
Mă înconjurase până în momentul acela.
Iar acum, eu ca oricare alt copil răsfăţat refuzam să îmi cer iertare pentru că făcusem paguba,
Fiindcă ‚Nu am greşit! Asta nu este o greşeală!’, şi-mi refuzam dreptul la pavăza Ta...
Continuam să văd toate lucrurile greşite pe care le-am înfăptuit,
Şi m-am gândit câtă milă şi iertare doar de dragul meu ai cheltuit.
Şi pentru ce?
Ca acum să mă îmbufn după ce m-am gândit că prea bine sufletul poate fi chituit,
Nu vindecat, asta după ce spiritual încă de când am fost un ţânc m-ai hrănit
Cu lapte, nu cu bucate tari fiindcă nu le sufeream. La pieptul Tău am crescut
Ca să ajung să fac asta? Priveam în continuare mulţimea de imagini şi vorbele le ascultam
Şi mă priveam de parcă nu eu eram persoana pe care o vedeam dar nu fiindcă negam!
Pur şi simplu nu îmi puteam imagina că Mi-ai ierta atâtea...
Iar eu îndrăzneam a mă răzvrăti aşa?
Acum se potriveşte cel mai bine ‚Eu Te-am făcut..’ dar continuarea ta e altfel
‚Eu Te-am făcut, Eu te iert.’
Dar trebuie într-adevăr să regret.

Mi-am scuturat capul şi nu am mai văzut nimic înaintea mea,
Şi am coborât repete din pat, m-am aruncat trântindu-mi genunchii de duşumea
Şi printre hohote murmuram ‚Doamne, câte mi-ai putut ierta.’.
Acum ştiu că nu merit să trăiesc ziua aceasta,
Nu am făcut vreun fapt datorită căruia să merit ceva.
Doamne, îţi mulţumesc pentru binecuvântarea Ta...
Te rog iartă-mi greşeala, iartă-mi şi asta ...
**
Multumesc anticipat.

Aseară stăteam în pat, cu mintea amuţită de zgomote pe care singură mi le administram, / Last night as I was sitting in bed, with my mind silent of noises administrated by myself
Prin urechi filtram zumzetul chitărilor electrice, bătăile regulate ale tobelor, ascultam. / Through my ears I could hear the noise of the electronic guitars, the regulated beats of the drums, I was listening.
Vroiam să Îţi vorbesc, dar să o fac în stare nu mă simţeam. / I wanted to speak to You, but I didn't feel like I was up to.
Iar Tu, în mijlocul acestora înţelegeai că înţelegeam. / And You, in the middle of all these, You understood that I understand.

Căutam o scuză pentru un lucru pe care l-am făcut. / I was searching for an excuse for something that I've done.
Vroiam iertare mai presus de orice, dar vroiam să mă scuz cu atât mai mult. / I was searching for forgiveness so badly, but most of all I wanted to apologize.
Evident că aveam de ales, ori cer iertare cu un adevărat regret, / Of course I had a choice, either I'm asking for forgiveness with a deeply regret,
Ori continuam să trăiesc încercând să mă conving că o scuză am avut. / either I keep on living trying to convince myself that I had an excuse.

În final, am despicat firul într-o mie, dar toate scuzele îmi păreau străine, / Finally, analyzing everything from all points of view, all the excuses seem so strange to me,
Eu nu eram demnă de ele ori ele nu erau demne de mine... / I was not worthy of them, or they were not worthy of me ...
Am concluzionat că nu există o scuză plauzibilă pentru faptul că nu m-am putut abţine. / I came to the conclusion that there's no plausible excuse for the fact that I couldn't control myself.
Îmi reveni în minte versurile unei melodii ‚Te poţi întoarce la Tatăl oricând, ştii bine’. / Some lyrics of a song came to my mind:"You can always go back to your Father, you know it".
O ascultam mereu când simţeam că mă îndepărtez; ascuând-o îmi făceam curaj / I often used to listen it, every time I felt I was lost; listening to it made me brave/gave me courage.
Spunându-mi că pot să fiu salvată, cu fracturile vindecate din al păcatului ambuteiaj. / I told myself I can be saved, with all the fractures healed from this sin congestion.

Ei bine, s-a întâmplat din nou: călcat-am strâmb, m-am clătinat / Well, it happened again, I stepped awry, I shook
Şi cu echilibrul pierdut mi-am îndreptat privirea în jos şi m-am încăpăţânat... / And with the lost balance, I looked down and I was stubborn ...

‚Nu am greşit! Asta nu este o greşeală! Tată...’ / I didn't do anything wrong! This is not a mistake! Father...
Dar scuzele s-au epuizat, nu mi-a rămas decât să văd că faptele mele dezgustă. / But all the apologies were exhausted, I had nothing left but to see that my actions were disgusting.
Şi încercând să ies neşifonată din accident, / And trying to get out safe and sound from this accident,
Mă băteam cu pumnul în piept / I kept on saying
‚Nu am greşit! Asta nu este o greşeală! Tată...’ / I didn't do anything wrong! This is not a mistake! Father...


În următoarea clipă deşi ochii îmi erau deschişi am văzut înaintea mea / The next moment, although my eyes were wide open, I saw right in front of me
Ca într-o viziune tot ce s-a întâmplat, câte a vorbit gura fără de conştiinţa / Like in a vision, everything that had happened, how many things my mouth had spoken without my conscience
Care se grăbi să apuce mătura, să adune gunoiul meu sub covoraş şi atâta. / this conscience that hurried up to grasp the broom, to collect the garbage under the rug and nothing more.
Şi deşi am închis ochii continuam a vedea, oh câte am gândit cu mintea. / And although I closed my eyes, I kept on seeing, oh my mind was so full of thoughts.
Vai, câte priviri mi-au alunecat în direcţii greşite. Toate erau dovadă că iertarea
Mă înconjurase până în momentul acela. / Oh, how many glances I slipped on so many wrong directions. They were all the proof that all this time the forgiveness embraced me until that moment
Iar acum, eu ca oricare alt copil răsfăţat refuzam să îmi cer iertare pentru că făcusem paguba, / And now, like any other spoiled child, I was refusing to say "I'm sorry" for what I've done.
Fiindcă ‚Nu am greşit! Asta nu este o greşeală!’, şi-mi refuzam dreptul la pavăza Ta... / Because, I didn't do anything wrong! This is not a mistake!, and I denied the right to Your shied...
Continuam să văd toate lucrurile greşite pe care le-am înfăptuit, / I kept on seeing all those wrong things that I've committed,
Şi m-am gândit câtă milă şi iertare doar de dragul meu ai cheltuit. / And I thought how much mercy and forgiveness you've spent just for my sake.
Şi pentru ce? / And what for?
Ca acum să mă îmbufn după ce m-am gândit că prea bine sufletul poate fi chituit, / For staying upset now, thinking that the soul can not be grouted,
Nu vindecat, asta după ce spiritual încă de când am fost un ţânc m-ai hrănit / Not healed, after you've spiritually fed me ever since I was a baby
Cu lapte, nu cu bucate tari fiindcă nu le sufeream. La pieptul Tău am crescut / You've fed me with milk, not with hard stuff, because I couldn't stand them. I grew up at your chest,
Ca să ajung să fac asta? Priveam în continuare mulţimea de imagini şi vorbele le ascultam / To arrive at committing this? I kept on seeing the crowded images and I listened the words
Şi mă priveam de parcă nu eu eram persoana pe care o vedeam dar nu fiindcă negam! / And I was looking at myself as if I was the person whom I was seeing, but not because I was denying it!
Pur şi simplu nu îmi puteam imagina că Mi-ai ierta atâtea... / I just couldn't imagine that You were able to forgive all of my mistakes, so many mistakes...
Iar eu îndrăzneam a mă răzvrăti aşa? / And I dare to rebel myself like this?
Acum se potriveşte cel mai bine ‚Eu Te-am făcut..’ dar continuarea ta e altfel
‚Eu Te-am făcut, Eu te iert.’ / Now these words suit perfectly:"I made you..." but the way You continue them is different: "I made you, only I can forgive you".
Dar trebuie într-adevăr să regret. / But I really have to regret it.

Mi-am scuturat capul şi nu am mai văzut nimic înaintea mea, / I shook my head and I saw nothing before me,
Şi am coborât repete din pat, m-am aruncat trântindu-mi genunchii de duşumea / I quickly got out of bed, I throw myself on the floor, on my knees
Şi printre hohote murmuram ‚Doamne, câte mi-ai putut ierta.’. / and between tears I whispered: "God, allthe mistakes I've made, You forgave them all...
Acum ştiu că nu merit să trăiesc ziua aceasta, / Now I know that I don't deserve to live that day,
Nu am făcut vreun fapt datorită căruia să merit ceva. / I didn't do anything to deserve something like that.
Doamne, îţi mulţumesc pentru binecuvântarea Ta... / God, thank You for Your blessing...
Te rog iartă-mi greşeala, iartă-mi şi asta ... / Please, forgive my mistake...forgive this one too...

Multumesc foarte mult, apreciez enorm de mult!

Cu multa placere

Wow. Is there a YouTube for this? I am not sure what the title of the song is (Câte mi-ai iertat?) or the name of the band might be, even after searching the text of the first verse in Google.

Edit to add: If not a YouTube perhaps some other place I might be able to hear this actually sung? Thanks much in advance.

Ohhh, maybe it's a poem? I found a place to hear it, here--

http://audio.resursecrestine.ro/poez...e-mi-ai-iertat

(Imi pare rau, I haven't yet found where the formatting controls are located as yet in order to make the link active...edit, okay link activation worked automatically but I don't see the buttons for making italics or bold and so on, hmmm...)

Well... monza68 and everyone... it's a poem, I wrote it and I wanted to share it with a friend of mine from Florida, and I wanted someone good to translate it ... and yes, I, the user : sagastoneriot on resursecrestine.ro I read the poem ... but I read it in romanian which is my language ... I tought about doing another recording in english, with this translation and put it on utube but I am very bussy ...

Multumesc foarte mult saga. Your poem: uimitor!